La nivel mondial, 10-20% din copii și adolescenți suferă de tulburări de sănătate mintală, iar afecțiunile neuropsihice constituie una din cauzele principale ale dizabilităților la copii și tineri, conform OMS. Se estimează că mai puțin de jumătate dintre copiii afectați beneficiază de tratament de specialitate.Este semnificativfaptul cătulburările sănătății mintale din copilărie au efecte pe durata întregii vieți. Datele arată că 50% din bolile mintale ale adulților apar încă înainte de 14 ani.
Prevalența globală a tulburărilor la copii este greu de apreciat, deoarece estimările nu folosesc aceleași criterii diagnostice, iar sistemele de colectare a datelor și studiile sunt făcute pe populații cu caracteristici socio-demografice diferite. Statisticile arată că 12,5% din copiii de 10-13 ani din Marea Britanie au avut probleme de sănătate mintală în 2011-2012, iar în USA se estimează că 13%-20% din copii au suferit de o tulburare de sănătate mintală în perioada 2005-2011. Aici cele mai prevalente tulburări sunt: tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție (ADHD), cu 6,8%, tulburările de conduită, cu 3,5%, anxietatea, cu 3,0%, depresia cu 2,1% și tulburarea de spectru autist (TSA), cu 1,1%.
Tulburările de anxietate și tulburările de comportament sunt găsite ca cele mai prevalente tulburări la copii, într-o revizie de studii epidemiologice internaționale, făcută în 2009. Ratele de apariție a tulburărilor cresc cu vârsta. ADHD este afecțiunea aflată pe primul loc la copiii preșcolari, în populația generală, cu o prevalență de 2-5 ori mai mare la băieți decât la fete. Tulburările de conduită sunt și ele de 3-4 ori mai prevalente la băieți decât la fete. Fetele au mai mult tulburări de anxietate, indiferent de vârstă. AHDH și tulburările de anxietate apar devreme în copilărie, în timp ce tulburările de conduită apar în adolescență.La copiii de 1-5 ani, s-a estimat că tulburările mintale au o prevalență de 16-18%. Aproximativ 50% din copii sunt sever afectați. Există dovezi de cercetare că multe din tulburările care apar din primul an de viață persistă și constituie factori de risc pentru alte tulburări în cursul dezvoltării copilului.
În Romania, datele epidemiologice privind morbiditatea psihiatrică la copii sunt limitate. Statisticile existente nu permit încă estimarea prevalenței generale a tulburărilor. Se apreciază că tulburările sănătații mintale la copii sunt subdiagnosticate. Strategia Națională pentru Sănătatea Mintală a Copilului și Adolescentului 2016-2020, lansată de Guvern, urmărește în prezent crearea unui sistem de colectare de date la nivel național.Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog raportează, pe baza pe datelor disponibile din serviciile publice în 2016, că 22136 copii au primit asistență în perioada ianuarie-octombrie 2014. 13% din ei sunt în grupul de vârstă 0-4 ani, 57% în grupul de 5-14 ani, iar 30%, peste 15 ani. Rata de apariție cea mai ridicată o înregistrează tulburările de conduită, ADHD, tulburările de anxietate și tulburările din spectrul autist.
Datele înregistrate la Centrul de sănătate mintală (CSM) INSMC pentru copiii luați în evidență în 2014-2015 indică ratele cele mai ridicate de apariție pentru grupul tulburărilor de neurodezvoltare, incluzând: tulburările din spectru autist, tulburările de limbaj, ADHD, întârzierea mintală, paralizia cerebrală, tulburările de învățare.Acestea sunt urmate de tulburările de anxietate și tulburările de comportament. S-a observat o adresabilitate crescută a grupului de vârstă 0-6 ani față de serviciile oferite, 52% din cazurile noi în 2016 făcând parte din această categorie. Pornind de la aceste date, precum și de la dovezile de cercetare că sănătatea mintală de pe parcursul vieții poate fi semnificativ îmbunătățită prin programe de intervenție precoce, în anul 2017 a fost inițiat Proiectul pilot de intervenție timpurie. Acesta are ca obiective studierea incidenței și caracteristicilor populației clinice infantile care se adresează CSM în primii ani de viață, dezvoltarea unei baze de date pentru tulburările de sănătate mintală la copiii de 0-5 ani și dezvoltarea unui program pentru copil și familie, ca un sistem de asistență multidisciplinară precoce pentru copiii cu tulburări mintale și cu dizabilități, sau expuși unor condiții de risc. Se urmărește stimularea dezvoltării copilului pe diferite arii, informarea și instruirea părinților, formarea de abilități parentale, asigurarea terapiei părinte-copil și a suportului psihologic pentru familie când este necesar. Este caracteristică abordarea intervenției în echipă, incluzând medici, psihologi, kinetoterapeuți, logopezi, terapeuți ocupaționali.